7204 41 99: Deșeuri de ștanțare sau decupare: altele

Considerații generale

A. Există un ansamblu de criterii care permit să se facă distincția între produsele forjate și produsele laminate, atunci când această distincție trebuie făcută (pozițiile 7207, 7214, 7216, 7218, 7224 și 7228).

Cu condiția să fie disponibilă întreaga piesă care trebuie examinată, în primul rând trebuie observate variațiile secțiunii transversale:

• în cazul în care aceste variații nu se repetă periodic, produsul este forjat;
• în cazul în care, din contră, variațiile se repetă periodic sau dacă secțiunea este constantă, produsul poate fi forjat sau laminat. În acest caz, este necesar să se examineze toate criteriile următoare:

1. Dimensiunile secțiunii transversale

În cazul în care sunt dimensiuni mari (suprafața secțiunii transversale este peste 150 000 mm2), produsul este, probabil, forjat. În cazul în care dimensiunile sunt mici (dimensiunea minimă sub 15 mm), produsul este, probabil, laminat.

2. Forma secțiunii transversale

În cazul în care forma este simplă (pătrat, dreptunghi, cerc, hexagon etc.), produsul poate să fie laminat sau forjat, iar dacă forma este mai complexă, produsul este, aproape întotdeauna, obținut prin laminare.

3. Lungimea

În cazul în care lungimea produsului este peste 5 m, acesta este, aproape sigur, laminat; în cazul în care lungimea este mai mică, produsul poate fi laminat sau forjat.

4. Toleranțele dimensiunilor

Toleranțele dimensiunilor secțiunii transversale sunt mai mici la produsele laminate decât la produsele forjate.

5. Aspectul metalografic

Deoarece, în mod normal, raportul de reducere este mai ridicat pentru produsele laminate decât pentru produsele forjate, examenul microscopic permite aproape întotdeauna să se facă distincția între acestea.

Principalele elemente de examinat sunt incluziunile și structura.

a) Incluziunile în produsele laminate sunt subțiri, foarte alungite și dispuse aproape perfect paralel în sensul laminării; la produsele forjate, incluziunile sunt mai puțin alungite (de formă aproape eliptică) și nu sunt perfect paralele.

b) Structura produselor laminate prezintă, după recoacere, în cazul în care piesa a fost supusă călirii și revenirii, benzi aproape perfect rectilinii și paralele în sensul laminării. În schimb, la produsele forjate fenomenul este mult mai redus și uneori aproape inexistent.

6. Cantitatea

Produsele forjate sunt, în general, prezentate în cantități mici.

Laminarea poate fi efectuată la cald sau la rece. În funcție de forma piesei de laminat și în funcție de dispunerea cilindrilor, procedeul permite să se obțină produse plate cum sunt tablele sau benzile, bare și tije de secțiune circulară sau poligonală, profiluri de diferite secțiuni, tuburi, țevi etc.

B. Pentru definirea anumitor tipuri de deformări plastice (cum sunt laminarea, forjarea, ștanțarea), a se vedea Notele explicative ale Sistemului armonizat aferente capitolului 72, considerațiile generale, partea (IV), literele (A) și (B).

C. În ceea ce privește deosebirile între produsele laminate sau trase la cald și produsele obținute sau finisate la rece, a se vedea Notele explicative ale Sistemului armonizat aferente capitolului 72, considerațiile generale, partea (IV) litera (B) ultimul paragraf.

Unele dintre deosebirile, menționate mai sus, între produsele laminate la cald și produsele laminate la rece pot fi diminuate sau chiar anulate dacă produsele laminate la rece au fost supuse recoacerii; de asemenea, în cazul produselor laminate la cald care au fost supuse unei ușoare operații de finisare la rece, diferențele se limitează la duritatea superficială și la aspectul exterior.

Barele, tijele și profilele laminate sau trase la cald, putând fi finisate la rece, prin tragere sau prin alte procedee, îndeosebi prin rectificare sau calibrare, duc la obținerea unor produse cu un grad mai înalt de finisare. Aceste operațiuni determină considerarea lor ca fiind „obținute sau finisate la rece”.

Cu toate acestea, simpla îndreptare la rece și decojirea grosieră nu sunt considerate ca operații de rectificare sau de calibrare și, deci, nu influențează clasificarea barelor, a tijelor și a profilelor simplu laminate sau trase la cald. În mod similar, răsucirea acestor bare și tije nu este considerată ca „finisare la rece”.

D. Pentru definirea placării, a se vedea Notele explicative ale Sistemului armonizat aferente capitolului 72, considerațiile generale, partea (IV), litera (C), alineatul (2), paragraful (e).

Metalele comune placate cu metale prețioase, indiferent de grosimea placării, se clasifică la capitolul 71 (a se vedea Notele explicative ale Sistemului armonizat aferente capitolului 71).

E. În ceea ce privește operațiunile de finisare a suprafeței, a se vedea Notele explicative ale Sistemului armonizat aferente capitolului 72, considerațiile generale, partea (IV), litera (C), alineatul (2), paragraful (d).

F. Piesele forjate nefinite care nu mai prezintă aspectul grosier de eboșe forjate de la pozițiile 7207, 7218 sau 7224 se clasifică la pozițiile la care se clasifică articolele finite, adică se clasifică, în general, la capitolele 82, 84, 85 sau 87. Rezultă, de exemplu, că piesele forjate, din fier sau din oțel, destinate fabricării vilbrochenelor, se clasifică la poziția 8483.