Considerații generale
1. Pentru clasificarea în interiorul pozițiilor a articolelor constituite din două sau mai multe materiale textile, a se vedea considerațiile generale ale notelor explicative de la această secțiune.
2. Pentru clasificarea articolelor de îmbrăcăminte prezentate în seturi în vederea vânzării cu amănuntul, a se vedea nota 14 de la această secțiune.
3. Atunci când un component al unui costum sau compleu, sau al unui taior sau ansamblu de la pozițiile 6203 și 6204, are decorațiuni sau garnituri aplicate care nu se regăsesc pe celălalt sau pe celelalte articole, toate articolele se clasifică ca fiind „costume, compleuri, taioare sau ansambluri”, cu condiția ca aceste decorațiuni sau aceste garnituri să aibă o importanță minimă și să fie limitate la unul sau două locuri pe componentul respectiv (spre exemplu la nivelul gâtului și al extremităților mânecilor sau la revere și la buzunare).
Cu toate acestea, atunci când decorațiunile sau garniturile sunt obținute în cursul țeserii, clasificarea drept „costume, compleuri, taioare sau ansambluri” este exclusă, cu excepția cazului când este vorba de emblema unei firme sau un alt simbol similar.
4. Acest capitol include îmbrăcămintea de lucru la care se face referire în unele subpoziții și care, datorită aspectului lor general (croială simplă sau specială în legătură cu funcția articolului) și a naturii țesăturii lor, în general rezistentă și care nu „intră la apă”, indică cu claritate că sunt concepute, exclusiv sau în principal, pentru a fi purtată pentru a asigura o protecție (fizică sau igienică) a altor articole de îmbrăcăminte și/sau persoane în cursul unei activități industriale, profesionale sau menajere.
În general, această îmbrăcăminte nu are decorațiuni. În acest scop, denumirile și simbolurile care fac referire la activitatea desfășurată nu sunt considerate ca fiind decorațiuni.
Aceste articole sunt din bumbac, din fibre sintetice sau artificiale, sau sunt compuse dintr-un amestec de astfel de materiale textile.
În scopul creșterii rezistenței lor, cele două tipuri de tighel utilizate cel mai frecvent la confecționare sunt cusătura „de siguranță” și cusătura dublă.
Îmbrăcămintea de lucru se închide de cele mai multe ori cu fermoare, capse, benzi adezive de tip „velcro” sau printr-o închidere încrucișată sau înnodată cu șireturi sau elemente similare.
Îmbrăcămintea de acest tip poate avea buzunare care sunt în general aplicate. În cazul buzunarelor despicate, care ies în afară („ slit projects ”), acestea sunt în general confecționate din aceeași țesătură ca cea a articolului și nu au căptușeala uzuală altor articole de îmbrăcăminte.
Printre articolele de îmbrăcăminte de lucru pot fi citate cele utilizate de către mecanici, muncitori din uzine, zidari, fermieri etc. și care se prezintă în general sub formă de ansambluri din două piese, combinezoane, salopete cu bretele și de pantaloni. Pentru alte activități, poate fi vorba despre bluze de lucru, șorțuri, îmbrăcăminte anti-praf etc. (pentru medici, infirmiere, menajere, coafeze, brutari, măcelari etc.).
Numai articolele cu o talie comercială de cel puțin 158 (înălțimea corpului de cel puțin 158 cm) pot fi considerate ca îmbrăcăminte de lucru.
Uniformele și îmbrăcămintea oficială similară (toga magistraților, îmbrăcămintea sacerdotală, de exemplu) nu sunt considerate ca fiind îmbrăcăminte de lucru.
5. Nota explicativă ale Sistemului armonizat de la capitolul 61 al punctul (4) se aplică mutatis mutandis.