2309 · Preparate de tipul celor folosite pentru hrana animalelor
A se vedea nota 1 la prezentul capitol.
În ceea ce privește produsele lactate, a se vedea nota complementară 4 la prezentul capitol.
Conținutul de produse lactate, conținutul de amidon sau de fecule și conținutul de glucoză, de sirop de glucoză, de maltodextrine și de sirop de maltodextrine, indiferent de sursă, se calculează pe produs, în forma în care se prezintă acesta.
În ceea ce privește amidonul, glucoza și maltodextrina, se aplică următoarele:
- Atunci când nu este evident dacă este prezent amidonul, se poate folosi o metodă calitativă microscopică sau un test calitativ de colorare cu soluție de iod pentru a se verifica prezența amidonului.
- Pentru a se determina conținutul de amidon, glucoză și maltodextrină, se măsoară cantitatea totală de glucoză. Glucoza totală se definește ca suma tuturor cantităților de glucoză prezente într-un eșantion, incluzând atât glucoza liberă prezentă inițial, cât și glucoza generată prin hidroliza enzimatică a amidonului sau a maltodextrinei din eșantion, exprimată ca glucoză. Determinarea glucozei totale se efectuează utilizând o versiune modificată a metodei analitice enzimatice specificate în anexa la Regulamentul (CE) nr. 121/2008 al Comisiei (JO L 37, 12.2.2008, p. 3). Modificarea constă în omiterea etapei de spălare cu etanol 40 % în cursul pregătirii eșantionului și în calcularea numai a rezultatelor cromatografiei lichide de înaltă performanță (HPLC) pentru conținutul de glucoză [% din greutate, a se vedea anexa la Regulamentul (CE) nr. 121/2008 al Comisiei (JO L 37, 12.2.2008, p. 3, punctul 7.1], care reprezintă glucoza totală astfel cum este definită mai sus.
Produsele cu un conținut total de glucoză mai mic de 0,5 % din greutate nu trebuie considerate ca având în componență amidon, glucoză sau maltodextrină.
- În cazul în care conținutul total de glucoză este mai mare de 9 % din greutate sau în cazul în care se cunoaște că eșantionul conține amidon în proporție de cel puțin 10 % din greutate, conținutul real de amidon se determină prin metoda polarimetrică (denumită și metoda Ewers modificată) prevăzută în partea K din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 152/2009 al Comisiei (JO L 54, 26.2.2009, p. 1).
Atunci când nu este aplicabilă metoda polarimetrică, de exemplu, din cauza prezenței unor cantități semnificative de materii precum cele enumerate în continuare, se aplică metoda analitică enzimatică pentru determinarea conținutului de amidon stabilită în anexa la Regulamentul (CE) nr. 121/2008 al Comisiei (JO L 37, 12.2.2008, p. 3).
Următoarele materii specifice sunt cunoscute ca ducând la interferențe când se aplică metoda polarimetrică:
(a) produse din sfeclă (de zahăr), precum pulpă de sfeclă (de zahăr), melase de sfeclă (de zahăr), pulpă melasată de sfeclă (de zahăr), vinasă de sfeclă (de zahăr), zahăr (din sfeclă);
(b) pulpă de citrice;
(c) semințe de in; turte obținute prin presarea semințelor de in; turte de semințe de in rezultate după extracție;
(d) semințe de rapiță; turte obținute prin presarea semințelor de rapiță; turte de semințe de rapiță rezultate după extracție; teci de rapiță;
(e) semințe de floarea-soarelui; turte de semințe de floarea-soarelui rezultate după extracție; semințe de floarea-soarelui parțial decorticate, rezultate după extracție;
(f) turte de copra obținute prin presare; turte de copra rezultate după extracție;
(g) pulpă de cartof;
(h) drojdie deshidratată;
(i) produse bogate în inulină (de exemplu, tăiței și făină de topinambur);
(j) jumări;
(k) produse din soia.